Mirajul corporatiilor m-a prins si pe mine in labirintul sau. Am crescut in corporatii, am invatat sa vorbesc in corporatii, am invatat sa ma imbrac, sa ma tund, sa ma incrunt, sa negociez, sa ma enervez, sa ma tulbur, sa ma bucur si sa ma analizez. Corporatiile mi-au oferit un standard de viata de invidiat pentru unii, mizerabil pentru altii. Asa-i in viata: unii sunt jos iar altii sus dar, la fel ca sus, si jos sunt satisfactii si bucurii, necazuri si intamplatoare miracole.
Astazi parasesc ultima corporatie. Am luat-o pe o strada noua, virand brusc cariera catre un alt drum. Evident ca nu mai pot rabda ca experienta manageriala sa fie facuta pe nervii mei insa imi doresc sa scap de gustul asta amar care nu e de la prea multa cafea. I-am spus unei doamne odata ca imi doresc liniste. Nu stiu exact ce a inteles ca imi doresc, fiindca a sarit sa imi explice ca “nicaieri nu e liniste”. Daca s-a referit la jobul oricarei persoane de pe planeta, cred ca a avut dreptate. Daca s-a referit la ceea ce imi doresc eu cu adevarat, are din nou dreptate; insa linistea e ceva relativ pe care il castigi intr-un mediu propice, intr-un mediu potrivit de lucru. Tocmai de aceea te parasesc, astazi, draga corporatie.
In ultima vreme mi se par grele multe lucruri. In primul rand mi se pare greu sa te faci inteles. Multi parca au pierdut contactul cu realitatea si repeta la nesfarsit acelasi lucru, indiferent daca tu ai inteles de prima oara. E o moda acum sa fii considerat un zombie caruia trebuie sa ii apesi butonul de “play”. E o moda internationala.
M-am simtit nevoit sa fac aceasta afirmatie ca sa intregesc ceea ce ieri povesteam cu colegul si (sper) amicul meu I.U. : bloggingul si twittingul pot fi o forma de a urla frustrari in “spatiul aproape infinit” al internetului unde, nu-i asa, nu te aude nimeni sau, cine te aude degeaba te aude. Macar te-ai descarcat. Macar ai mai scris un articol pe blogul tau ci 5 vizite zilnice intamplatoare, ai mai pus un filmulet expirat de pe youtube sau poze cu femei “despuiate”.
E atata nevoie de comunicare si atat de mult au uitat oamenii sa comunice, sa asculte si sa faca schimb de idei incat nu inteleg de ce e atata nevoie de “descarcare internauta”. E adevarat ca si eu sunt un blogger si poate ma ating si pe mine cu aceste afirmatii (dar vedeti ca nu am mai scris de cateva luni :p ) insa nu incetez sa ma mir cum e plin internetul de bloguri si site-uri care nu spun nimic. Pur si simplu exista si insista sa ne tampeasca pe toti cu linkuri la linkuri si tampenii, trackback-uri si poze expirate. Serios.
Tin minte ca eram un pusti cand am aflat la o ora de istorie despre denumirea Romei si tot ceea ce a insemnat nasterea imperiului Roman – construit in jurul unui bastion de cultura, putere si civilizatie – adica tot ce este ROMA. Ma fascinase atunci ideea ca grandoarea imperiala a orasului a fost “fabricata” din jocul celor 2 frati, Romulus si Remus, care au decis sa numeasca orasul dupa numele unuia dintre ei, in functie de cati vulturi i-ar fi survolat pe fiecare pana la finalul zilei. Numita ca si Iasiul nostru – Septimontium (cele sapte dealuri) Roma a devenit curand orasul liderilor mondiali de la acea vreme. Aceasta, pentru mine a fost si prima dovada de management din istorie, primul act clar de suveranitate si o transpunere epica a ceea ce inseamna leadership-ul. Ma intreb, pentru fiecare in parte, oare cati vulturi ne survoleaza pentru a fi lideri, pentru ca, asa cum legenda Romei o afirma, nu poti fi un lider daca esti survolat de … vrabii. Articolul intreg… →
Intotdeauna m-a fascinat muzica rock’n roll. Nu am fost niciodata un mare fan dar mi-au placut ritmurile si atmosfera. Ieri, mergand in masina acompaniat de gandurile mele mi-am adus aminte de nava spatiala Voyager. Da stiu, multi oameni se gandesc la rate, la sex, la pretul kilogramului de rosii iar eu ma gandesc la nave spatiale. Pur si simplu mi-am adus aminte de Voyager – nava spatiala lansata de Nasa cu informatii “reprezentative” despre Pamant. Lansata parca prin anii ’80, nava poarta un disc din vinil (doh, stiti ce scumpe erau CD-urile atunci…) si cu un pick-up speram inca functionabil, un dispozitiv de redare video, poze, in fine, un fel de “cutia timpului” pentru natiile extraterestre care, daca o intalnesc sa stie cum sa ne gaseasca si cam cu ce ne ocupam. Pe un alt disc sunt mai multe melodii de pe Pamant, muzica clasica si melodia “Johnny B. Goode” cantata de Chuck Berry.
Ideea e super tare, daca presupunem ca exista extraterestrii care merg prin spatiu si sunt suficient de inteligenti sa priceapa ce e Voyager. Ca nah, daca de exemplu … Articolul intreg… →
Stiu ca toata lumea e nerabdatoare (?!) sa afle continuarea excursiei noastre dar, daca tot ne-a vizitat Madonna si Raluca a fost acolo (o sa ne povesteasca ea ce si cum), m-am amuzat aseara cu Florin, povestindu-i despre doua personaje cu care am avut “placerea” sa interactionez cand eram mai …tanar. Muuuuult mai tanar.
In fine, primul este un tip – pe numele lui Janica. In vremea aceea ma ocupam impreuna cu Victor Lavric de un studio audio in incinta Casei de Cultura a Studentilor Iasi. Janica era omul bun la toate, omul pe care il chemai sa repare o boxa, sa verifice un cablu, in fine, omul bun la toate Articolul intreg… →
Tare grea e prima saptamana de dupa concediu, mai ales ca lumea te ia drept odihnit (ceea ce, teoretic ar trebui sa fiu) si toti te complimenteaza cu “cat de odihniti arati…”. Ne-am odihnit, ce-i drept, desi a fost cam scurt – pentru cata oboseala am acumulat anul acesta, dar ne-am si distrat si am vazut locuri frumoase din tara noastra – insa adresabilitatea si serviciile, sincer, lasa de dorit dupa cum am inceput sa povestesc aici, aici si aici. Am plecat din Maramures hotarati sa cautam frumusetea apusenilor si asa am luat drumul Clujului.
Coborand de la Ocna-Sugatag spre Targu Lapus am vazut, cred, cea mai frumoasa Articolul intreg… →
Asta e una dintre cele mai amuzante faze pe care le-am auzit anul asta. Tineti minte, povesteam aici despre prima noastra zi din excursie si popasul la Castelul Dracula de la Pasul Tihuta. Ei bine, va spuneam ca e o locatie foarte faina si apreciata dar in care nu am zabovit prea mult niciodata, mereu fiind in trecere. Dupa cum spuneam, nu am avut timp sa coboram pentru o vizita in cripta contelui insa, povestindu-i despre concediul nostru lui Radu Parau (dirigintele nostru de santier) imi spune despre vizita sa la Castelul Dracula.
In urma cu ceva timp, Radu impreuna cu niste prieteni s-a alaturat unui grup mai mare care se pregatea sa viziteze “cavoul lui Dracula”. Articolul intreg… →
M-au sunat cativa prieteni astazi (inclusiv Godfather Sorin) sa ma compatimeasca. Deci nu, nu oameni buni, nu ma compatimiti din 2 motive: 1) E super important ca mi-am facut 1/2 din concediu in Maramures si am avut astfel de experiente – pentru ca altfel mi-as fi tot dorit sa merg, sa fiu acolo, etc) 2) Nu a fost chiar atat de naspa pentru ca suntem tineri, ne-am amuzat pe intamplarile naspa (si avem si ce povesti ) si … Articolul intreg… →
A trecut si 23 august, a venit ziua de luni si toate televiziunile, radiourile si unele site-uri isi amintesc de defilarile comuniste, sincroanele cu pancarde la vedere, panglici fluturate intru gloria “marelui erou inchipuit”, etc. E adevarat ca acum 20 de ani se sarbatorea ultima manifestatie comunista in tara noastra, celebrandu-se, in 1989, 45 de ani de la marea insurectie, intoarcerea armelor impotriva aliatilor nazisti. Sarbatoarea comunista a fost amintita de la Revolutie, in media, an de an fiind amuzant reiterata si adusa in atentia poporului.
Un lucru e ciudat. Nimeni, dar nimeni nu aminteste de o alta zi neagra a istoriei Romaniei. O zi care, din puntul meu de vedere, este incarcata de mai multa insemnatate in ceea ce priveste integritatea noastra nationala si cursul istoric al evenimentelor ce ne-au marcat ca popor. Articolul intreg… →
) si …
