Tin minte ca eram un pusti cand am aflat la o ora de istorie despre denumirea Romei si tot ceea ce a insemnat nasterea imperiului Roman – construit in jurul unui bastion de cultura, putere si civilizatie – adica tot ce este ROMA. Ma fascinase atunci ideea ca grandoarea imperiala a orasului a fost “fabricata” din jocul celor 2 frati, Romulus si Remus, care au decis sa numeasca orasul dupa numele unuia dintre ei, in functie de cati vulturi i-ar fi survolat pe fiecare pana la finalul zilei. Numita ca si Iasiul nostru – Septimontium (cele sapte dealuri) Roma a devenit curand orasul liderilor mondiali de la acea vreme. Aceasta, pentru mine a fost si prima dovada de management din istorie, primul act clar de suveranitate si o transpunere epica a ceea ce inseamna leadership-ul. Ma intreb, pentru fiecare in parte, oare cati vulturi ne survoleaza pentru a fi lideri, pentru ca, asa cum legenda Romei o afirma, nu poti fi un lider daca esti survolat de … vrabii. Articolul intreg… →
Intotdeauna m-a fascinat muzica rock’n roll. Nu am fost niciodata un mare fan dar mi-au placut ritmurile si atmosfera. Ieri, mergand in masina acompaniat de gandurile mele mi-am adus aminte de nava spatiala Voyager. Da stiu, multi oameni se gandesc la rate, la sex, la pretul kilogramului de rosii iar eu ma gandesc la nave spatiale. Pur si simplu mi-am adus aminte de Voyager – nava spatiala lansata de Nasa cu informatii “reprezentative” despre Pamant. Lansata parca prin anii ‘80, nava poarta un disc din vinil (doh, stiti ce scumpe erau CD-urile atunci…) si cu un pick-up speram inca functionabil, un dispozitiv de redare video, poze, in fine, un fel de “cutia timpului” pentru natiile extraterestre care, daca o intalnesc sa stie cum sa ne gaseasca si cam cu ce ne ocupam. Pe un alt disc sunt mai multe melodii de pe Pamant, muzica clasica si melodia “Johnny B. Goode” cantata de Chuck Berry.
Ideea e super tare, daca presupunem ca exista extraterestrii care merg prin spatiu si sunt suficient de inteligenti sa priceapa ce e Voyager. Ca nah, daca de exemplu … Articolul intreg… →
Stiu ca toata lumea e nerabdatoare (?!) sa afle continuarea excursiei noastre dar, daca tot ne-a vizitat Madonna si Raluca a fost acolo (o sa ne povesteasca ea ce si cum), m-am amuzat aseara cu Florin, povestindu-i despre doua personaje cu care am avut “placerea” sa interactionez cand eram mai …tanar. Muuuuult mai tanar.
In fine, primul este un tip – pe numele lui Janica. In vremea aceea ma ocupam impreuna cu Victor Lavric de un studio audio in incinta Casei de Cultura a Studentilor Iasi. Janica era omul bun la toate, omul pe care il chemai sa repare o boxa, sa verifice un cablu, in fine, omul bun la toate Articolul intreg… →
Tare grea e prima saptamana de dupa concediu, mai ales ca lumea te ia drept odihnit (ceea ce, teoretic ar trebui sa fiu) si toti te complimenteaza cu “cat de odihniti arati…”. Ne-am odihnit, ce-i drept, desi a fost cam scurt – pentru cata oboseala am acumulat anul acesta, dar ne-am si distrat si am vazut locuri frumoase din tara noastra – insa adresabilitatea si serviciile, sincer, lasa de dorit dupa cum am inceput sa povestesc aici, aici si aici. Am plecat din Maramures hotarati sa cautam frumusetea apusenilor si asa am luat drumul Clujului.
Coborand de la Ocna-Sugatag spre Targu Lapus am vazut, cred, cea mai frumoasa Articolul intreg… →
Asta e una dintre cele mai amuzante faze pe care le-am auzit anul asta. Tineti minte, povesteam aici despre prima noastra zi din excursie si popasul la Castelul Dracula de la Pasul Tihuta. Ei bine, va spuneam ca e o locatie foarte faina si apreciata dar in care nu am zabovit prea mult niciodata, mereu fiind in trecere. Dupa cum spuneam, nu am avut timp sa coboram pentru o vizita in cripta contelui insa, povestindu-i despre concediul nostru lui Radu Parau (dirigintele nostru de santier) imi spune despre vizita sa la Castelul Dracula.
In urma cu ceva timp, Radu impreuna cu niste prieteni s-a alaturat unui grup mai mare care se pregatea sa viziteze “cavoul lui Dracula”. Articolul intreg… →
M-au sunat cativa prieteni astazi (inclusiv Godfather Sorin) sa ma compatimeasca. Deci nu, nu oameni buni, nu ma compatimiti din 2 motive: 1) E super important ca mi-am facut 1/2 din concediu in Maramures si am avut astfel de experiente – pentru ca altfel mi-as fi tot dorit sa merg, sa fiu acolo, etc) 2) Nu a fost chiar atat de naspa pentru ca suntem tineri, ne-am amuzat pe intamplarile naspa (si avem si ce povesti ) si … Articolul intreg… →
A trecut si 23 august, a venit ziua de luni si toate televiziunile, radiourile si unele site-uri isi amintesc de defilarile comuniste, sincroanele cu pancarde la vedere, panglici fluturate intru gloria “marelui erou inchipuit”, etc. E adevarat ca acum 20 de ani se sarbatorea ultima manifestatie comunista in tara noastra, celebrandu-se, in 1989, 45 de ani de la marea insurectie, intoarcerea armelor impotriva aliatilor nazisti. Sarbatoarea comunista a fost amintita de la Revolutie, in media, an de an fiind amuzant reiterata si adusa in atentia poporului.
Un lucru e ciudat. Nimeni, dar nimeni nu aminteste de o alta zi neagra a istoriei Romaniei. O zi care, din puntul meu de vedere, este incarcata de mai multa insemnatate in ceea ce priveste integritatea noastra nationala si cursul istoric al evenimentelor ce ne-au marcat ca popor. Articolul intreg… →
Excursia noastra in muntii patriei a fost, per total, super tare. Adica ne-am distrat, am vizitat locuri noi (unele dintre ele, sincer, nici nu stiam ca exista in Romania) si am concluzionat ca, oricat ai colinda lumea, e important sa stii ce inseamna turismul si la cateva sute de kilometri de casa. De multe ori pe parcursul excursiei, m-am pus in pielea unui turist strain, incercand sa imi inchipui ca vad si aud lucruri total noi si nu sunt familiar cu nimic din jur. Senzatia nu a fost neplacuta si imi imaginez ca un turist strain are ce vedea in tara noastra, tot ce ii trebuie e .. putin noroc. Spuneam anterior ca am nimerit la o “pensiune” horror in Bogdan-Voda iar celelalte, sincer, nu pareau nici una mai rasarita.
Am plecat dis-de-dimineata, cum ne-am trezit, fara macar sa ne gandim sa cerem/facem cafea. Ne-am luat “la revedere” in fuga explicand ca ne grabim sa ajungem la Barsana, regretand totusi ca doamna din Iasi nu se trezise inca si nu am apucat sa o salutam. Articolul intreg… →
Si am fost si in concediu. Ideea Ralucai de a face un roadtrip prin tara s-a dovedit una excelenta. Am pornit vinerea trecuta din Iasi (cam pe la ora 12:00 am) cu gandul de a face prima oprire in tara morosenilor. Inutil sa mai spun cat de frumoasa este Bucovina, mergand dinspre Campulung spre Bistrita, cat de buna e soseaua (proaspat reparata) si ce frumoasa e Moldova de Nord. Am mers paralel cu raul Bistrita si, trecand muntii prin fosta vama imperiala spre pasul Tihuta, ne-a plouat torential insa chiar si asa drumul a fost mirific. Ne-am oprit sa mancam la Hotelul ”Castel Dracula” – un loc pe care l-am vizitat de fiecare data cand am fost in zona si care nu m-a dezamagit niciodata. Se mananca super-bine, servirea este excelenta iar personalul localului te imbie sa incerci o “vizita” in cripta contelui sau sa mergi cu telescaunul pana pe muntele vecin. Cum ploua si noi voiam sa ajungem mai repede in Maramures am plecat cu promisiunea de a reveni curand – ca orice turist entuziasmat si multumit de servicii. Si a plouat pana la Bistrita iar pe masura ce paraseam muntii bucovineni, peisajul satelor de deal plouate devenea tot mai depresiv. Oricum, ca o idee generala a acestei calatorii, am constatat ca toata Romania arata cam la fel in zona rurala si probabil ca mai trec vreo 20 de ani pana la o schimbare in acest sens. Destinatia noastra era Ieud unde auzisem ca picam tocmai bine de Sf. Maria. Am urcat asadar de la Bistrita, in sus pe Iza cautand Maramuresul atat de laudat. Articolul intreg… →
) si …
