Radu CRISAN, MyHardSelf

La câtă Nirvana am ascultat zilele astea mi se pare că am întinerit cu minim 10 ani. Prietenii mei de pe FB și-au amintit și ei alături de mine de Kurt Cobain și de perioadele noastre cu plete. Eu pe toți îi văd neschimbați, la fel, fără nici o altă problemă decat faptul că nnu reușeam să cantăm la chitară exact acordurile din muzica lui Kurt Cobain.
Eram fani și Guns oarecum dar cand Kurt l-a făcut de rahat pe Axl la MTV Music Awards în 1993 (Wow, 1993 !!!) am fost cei mai fericiți. „Ce l-a făcut! I-a zis-o fraierului!”. Cred că am vorbit minim o lună numai despre asta. Ne vedeam frecvent la Secu la Vaslui – cei vechi își mai amintesc de Secu – un parc cu 6 bănci din laterala Poliției – parc numit așa probabil după sediul comun al „Securității” și Poliției. Era imposibil să nu găsești pe cineva la Secu cand ieșeai în oraș, indiferent de oră. Seara era full. La Secu și la Statuie erau cele mai faine locuri. Tinerii se adunau și povesteau, vorbeau despre muzică și despre rock.
Unde sunt acum rockerii de altă dată? Nu știu, majoritatea sunt familiști responsabili și sunt tunși, așa ca mine, clasic și „business”. Alții au uitat și sunt niște tip „cool” care se îmbracă fancy și nu mai țtiu nimic de vremurile acele – sunt cei care se prefăceau doar ca să nu fie lăsați pe dinafară. Poate sunt eu un nostalgic. Unii prieteni încă își ascund tatuajele sub cămășile albe de la costum, alții mai păstrează în dulapuri un „MC” de piele cu ținte și probabil îl mai iau la iarbă verde. Numai cățiva dintre ei mai au plete, cioc și tricouri negre. Probabil Kurt se uită la noi și dă dezaprobator din cap. Unii au copii, au familie, merg în weekenduri în vizite plicticoase la rude și prieteni și nu vorbesc despre libertatea pe care o simțeam și de care ne bucuram acum 17 ani. O libertate pe care nu am mai simțit-o de atunci. Libertatea aceea care ne îndemna să aprindem o țigară în gang la cinematograf cu ochii în toate colțurile. Libertatea aceea de a purta tricouri cu cranii și desene avangardiste cu săbii, cruci și cadavre viu colorate – simboluri ale trupelor din afară pe care încercam să le copiem. Unde oare sunt prietenii mei cu care nici nu mă gandeam că nu am să îmbătranesc alături.
Încă de pe atunci ne spuneam: „Rockul n-a murit !”. Începuse deja infiltrarea modului disco și rapp-ul acela amuzant al anilor 90 cu MCHammer, Cris-Cross sau E-type, Enigma, Corolla, La Bouche – formații pe care, apropo, le prefer cu mare plăcere acum în contrast cu mizeria de muzică ce se promovează la radio.
Uite așa îmi pun „Unplugged in New York” și visez la acele vremuri. Soția mea nu înțelege această pasiune fiindcă nu a fost probabil atrasă de pasiunea rockului. I-am povestit despre Kurt, despre Metallica despre Axl, Bono și toți cei care ne băgau în transă pe la „teatru”, „stadion”, „secu” sau la petrecerile noastre. Bairamele alea la care era mandatoriu să stingi lumina ca să poți săruta o fată pe un slow. Mă întreb oare cați or fi fost norocoși pe „Bed of Roses”, „Don’t cry” sau „Something in the Way”. Dar cați își mai amintesc? Cați își mai amintesc cum a picat cerul pe noi în 7.04.1994 – ziua cand l-au găsit pe Kurt mort în garajul său. A dat dimineață la MTV. Era într-o joi (nu am cum să uit asta fiindcă am fost șocat). MTV-ul era singurul post pe care îl urmăream dimineața – și făceam mofturi cand vedeam un Jamiroquai sau Bjork. Chiar și REM era la limita plăcerii. Ne-am adunat cu toții seara și am ascultat Nirvana pană dimineața. Și apoi să vezi … o abundență de fani și de rockereală. Spuneam atunci: „Kurt s-a sinucis pentru că era un simbol al tineretului și cu moartea lui a adus încă pe atația fani.”
Sunt eu prea nostalgic acum … am ajuns la „Where did you sleep last night !”

Somn ușor, Kurt Cobain !

Tags:   amintiri · anii 90 · kurt cobain · nirvana · radu crisan facebook · rock · rockeri vechi2 Comments