Radu CRISAN, MyHardSelf

Simon’s Cat – TV DINNER

raducrisan — Tue, 31 Aug 2010 18:27:27 +0000

Din nou, … super adevarat

Unde or fi oamenii din vanzari

raducrisan — Tue, 31 Aug 2010 18:14:15 +0000

Pun intrebarea asta din motive mai mult decat obiective. Ma intreb in fiecare zi daca si cel mai mic semn de bun simt a disparut dintre oamenii de vanzari pe care ii cunosc. Daca si ultima farama de contact cu realitatea pe care o aveau a disparut odata cu pervertirea asta in experti de pretutindeni. Cred ca toti au uitat sa fie profesionisti (sau poate niciodata nu au fost) si s-au transformat in experti la dat sfaturi (ca doar nu s-au facut traineri peste noapte).
Si asa vedem criza asta ca o mare gaura neagra numai buna de acoperit incompetenta – acum ne-au disparut si oamenii adevarati de vanzari. De cate ori nu am auzit fraza aceea: “eu ma dau peste cap dar daca-i criza… ce sa fac?” Raspunsul meu … “Petreci prea mult timp in cafenea !”
Oamenii sunt stresati, sunt tracasati si innebuniti si se invinuiesc unii pe altii pentru incompetenta lor. In fiecare zi ma intalnesc cu cate unul care imi afiseaza fata de caine plouat si ma intreaba: “Si la voi … rau, nu?”
Ei bine, nu. Am curajul sa spun ca nu. Am curajul sa afirm ca pe mine recesiunea nu m-a schimbat ci m-a maturizat si m-a invatat sa disting loserii si lamerii de oamenii curajosi si demni. M-a invatat ca adevaratele valori sunt in mine si in potentialul meu. Am inteles din recesiunea asta ca pot face ce vreau atat timp cat imi doresc cu adevarat. Si am mai invatat ca daca esti limitat vei ramane un limitat toata viata – fara a invata nimic si fara a trage nici o concluzie – indiferent cate provocari se vor perinda prin fata ta.

Cat-Man-Do

raducrisan — Thu, 26 Aug 2010 20:01:19 +0000

Genial …

Ce aveti cu medicii oare?

raducrisan — Thu, 26 Aug 2010 19:35:55 +0000

Ma uitam pe site-ul umflatului din pantelimon, care, by the way, are celule adipoase in loc de creier, si ma intrebam: “Oare cat de cretin poti sa fii sa injuri medicii cand tu nici macar nu ai idee despre meseria asta?” Te plangi ca trebuie sa dai spaga? Inchipuieti ca esti in locul medicului. Primesti un cadou, nu spaga, un fel de a spune “Domnule, pot sa mai vin si alta data sa imi alini durerea?” Hmmm… Acum parca e mai bine, nu? Daca unul vrea sa ii pui o reclama pe site-ul tau si te plateste iar tu nu dai factura asta cum e? Iti da asa niste bani si tu il plasezi acolo, langa linkurile tale porno… nu e cam la fel? Si atunci ma intreb… Cum dracu poti sa fii atat de cretin incat sa te iei de medici ? Si tu – in sensul asta – ca s-au luat de ei toti: guvern, pacienti, casa de asigurari … Bine fac colegii medici ca pleaca din tara acolo unde sunt APRECIATI de oameni nu injurati pe site-uri de 2 lei de semidocti cu aer de “trend-setteri”.

Nu, serios?

raducrisan — Wed, 25 Aug 2010 13:06:05 +0000

“Bivol in Trafic” de Romania

raducrisan — Wed, 25 Aug 2010 12:27:17 +0000

Cei care au gandit Concursul Sofer de Romania cu siguranta ca nu au fost foarte atenti atunci cand l-au lansat. In primul rand ca jocul e o chestie super decenta care nu iti trimite 100 de emailuri si nici nu iti cere parola de mail, facebook sau alte conturi.
Nu inteleg insa de ce ii zice “Sofer de Romania” si am sa argumentez in cele ce urmeaza:
In primul rand, nu ai statie de emisie – receptie pe masina. Nu poti asadar sa auzi de 1000 de ori intrebarea “liber in fata, colegu’?” si de inca 1000 de ori raspunsul “Liber colegule, mergi inainte”. Daca urmaresti micuta masina ce se deplaseaza pe un traseu virtual cu viteza constanta nici nu te gandesti ca nu are o asemenea staie, foarte populara in zilele noastre printre soferii de Romania. Domnule si NU POTI claxona oricand, pe oricine si la orice ora. Nu poti claxona femeile din statia de autobuz sau de pe trotuare.
In al doilea rand nu gasesc butonul de facut flash la fraierii care nu se dau de pe banda mea fiindca, avand masina noua si venind (cazul meu) din Jarmania, trebuie “sa-i dau in goarna da-o-n #%$@# mamei ei de masina”. Nu se poate nici asta, deci inca un indiciu ca titlul “Sofer de Romania” este eronat.
In al treilea rand nu am gasit nicaieri optiunea de a atarna de oglinda cat mai multe cruciulite si odorizante, care de care mai colorate – sau, eventual aranjate frumos, colinear de-a lungul parbrizului in spatele oglinzii. Haideti, stiu ca stiti la ce ma refer. Tot aiurea e si faptul ca nu reusesti sa lipesti abtibilduri de acelea cu limita de viteza si depasire prin stanga. Mai rau e ca nu poti pune folie neagra pe stopurile masinii. Repet, degeaba se numeste sofer de Romania. Nici macar cu scartait de roti nu poti pleca daca la semafor e o tipa in masina din dreapta.
In al patrulea rand (nu neaparat in ultimul) nu ai dom’le posibilitatea de a injura pe ceilalti participanti la trafic, nu poti sa arati degetul alora care iti taie calea si nu poti scoate mana cu bratara aurita pe geamul larg deschis prin care urla o manea. Nu poti si de aia nu te simti ca in Romania.
Dovada clara ca nu e un joc ancorat in realitate e faptul ca toata seara de sambata am stat cu ochii in monitor si nici un politist nu m-a oprit sa imi spuna ca: “Domnu’ aveti ochii cam rosii … lasati-o pe asta cu aerul conditionat, suflati putin aici sau rezolvam cumva?”

Eu joc in continuare dar astept de la creatorii jocului si organizatorii concursului imbunatatirile de mai sus ori schimbarea numelui. Am zis!

Pisica din dotare

raducrisan — Tue, 24 Aug 2010 20:52:58 +0000

pentru ca avem si noi o pisica … si stim cum e. “Simon’s Cat” e bestial

23 August – Chestii pe care mi le amintesc

raducrisan — Mon, 23 Aug 2010 12:36:43 +0000

Pai, … in primul rand, imi amintesc ca atunci cand eram la scoala, era ziua in care stiam ca trebuie sa ma apuc de lectura de vacanta si de temele pentru vacanta ca altfel era belea. Cam pana la “defilare” aveam voie sa o “intind” cu temele.
Apoi imi amintesc ca 23 august este ziua in care mi-am preschimbat buletinul vechi in carte de identitate (care, by the way, trebuie modificata anul viitor – da, atat de mult am imbatranit).

Tot 23 august e si ziua in care m-am tuns dupa aproape 8 ani de purtat plete. Traiasca Metalul !

Si bineinteles, pentru cei care isi mai aduc aminte de vremurile cand eram mici si mergeam la defilare…

Invazia “Etalienilor”

raducrisan — Sun, 22 Aug 2010 13:37:20 +0000

Poti sa ii ignori? Cum sa poti?
In primul rand cred ca nu sunt singurul care a observat cresterea evidente a numarului de autoturisme inmatriculate in Italia care umbla pe strazi.
Casele de schimb valutar au cozi formate din indivizi cu pantaloni scurti si bronz tip “santier”, parcarile abunda de niste lalaituri de pe “iempetreiurile” maneliste nelipsite din masina inchiriata o oricarui emigrant in Italia (sau Spania, dupa caz). Asa-i ca este de neuitat colegul cu “audi a seize – incredibil dar vai ce se intampla … ” ? Funny everytime.

Da stiu, sunt rau si invidios nu? Absolut deloc. Respect munca si imi place sa vad oamenii care s-au dus sa munceasca. Dar ma enerveaza ca astia uita de unde au plecat si se intorc aici sa demonstreze cat de interesanti au devenit. E adevarat ca nu au plecat sa puna gresie si gips-carton intelectualii (sau daca au plecat sunt foarte putini). Marea majoritate au invatat ce e ala supermarket in Italia si au vazut toate minunile moderne acolo. Faza cea mai tare e ca se intorc acum si nu vor sa inteleaga similaritatea marfurilor.
Stiu un tip care a venit special din Italia cu WC-ul si chiuveta in portbagaj, cu banda izolatoare, ciment si tevi de pvc pentru ca “sunt mai bune din Italia”. Cand le-am vazut imi venea sa rad fiindca eu cumparasem mai bune de la Dedeman.
Apropo de Dedeman, locul din care cumpar cu drag si in care am gasit produse super bune si potrivite: impreuna cu un vecin ma apuc de construit un leagan de gradina si sambata dimineata, la ora 8:00 fix sunt in Dedeman ca sa cumpar una alta. Parcarea plina, nu aveai unde sa arunci un bat. Intru in magazin – omor la rafturi si la case. Ma intreb daca nu cumva e vreo super-reducere la tot dar nu, oamenii care asaltau supermarketul nu erau acolo doar sa cumpere – ci sa si critice. Intr-o italiano-romana fara pic de noima co-nationalii nostri experti in constructii se exprimau:
“Aaa… como si cheama asta, Marcel, … aaa nu cumva ne este la trebuinta ….”
“Aaa…dar ce costisitore, Vasilica andiamo si la alto magazin … daca stiam luam de la Firenze”
“aaa, scuzi dar cu euro se poate aici la ca-ssss-sa?”
Greata maxima. Am un bun prieten care locuieste in Anglia de vreo 11 ani si cand se intoarce in Romania vorbeste o perfecta moldoveneasca cu accent de Darabani. Ghici ce limba vorbeste in Manchester? Dar e adevarat, el nu vrea sa arate nimanui ca lucreaza in afara tarii si nici nu si-a propus sa demonstreze cuiva ca este platit in alta moneda decat leul romanesc.
Bine, dupa cum spuneam, respect munca dar respect pe cei care stiu sa nu braveze in mari latifundiari cand peste o luna merg din nou pe santier sau la capataiul unei batrane. E o lipsa de respect fata de noi ceilalti care, muncim aici si … guess what taranilor, ne permitem sa cumparam chestii.
Cazuti din opinci direct in low-costul de Fiumicino acum fostii “4-clase la f.f.” conduc masini pe care nici nu le visau si isi permit sa dea muzica tare noaptea. Timp de cateva luni, fostii “zilieri/salahori/tractoristi/nimeni” vin in tara sa arate cat de mult s-au ajuns. Se dezic de Romania – acum vorbesc alta limba, au alti bani, au alt statut. Unul la fel de bun precum standardele lor.
O buna prietena, medic psihiatru, a pus o intrebare unui asemenea personaj si mi-a povestit ca l-a inchuiat pentru macar 3 zile. L-a intrebat: “Cum crezi tu ca se mai clasifica oamenii, in functie de ce, in afara de avere?”. Nici pana in ziua de astazi mojicul care o intepase pe doctorita cu “anii matale de scoala si tot nu ti-ai terminat casa” nu a putut raspunde. Pentru ca ii este imposibil. Stiu bine o familie de oameni care a preferat sa sacrifice viitorul copiilor lor pentru a ii initia in castigul bun de la Etalia. Astazi, cei doi baieti sunt mandri ca au bemve dar nu au terminat decat: 4 clase – unul si celalat 6 clase. Sase clase intr-o lume atat de stigmatizata de performata si de cresterea specificitatii specializarilor inseamna tot atat cat sase coji de semnite de floarea soarelui scuipate din masina – la semafor.

Doua faze mai am de mentionat:
1 – astazi, la semafor, langa mine o masina alba cu numere de italia si cu o mana plina de lanturi scoasa pe geam. Etalianul ii zice tare la etalianca de langa el cu ochelari mai mari decat fata si parul strans in coada: “Haide fa odata cu telefono ala chiama numarul lui nasu sa facem o gira”
Replica doamnei:
“Qua? ”

2 – o prietena de la banca, exasperata imi poveste cum au venit mai multe doamne care inainte se lamenteaza de cursul valurat picolo … ecco … Una dintre ele incepe sa isi goleasca geanta pe ghiseu: “Ce sa dau: pasaport, permiso de conducere de la Roma, permisul de munca… ?” intreba contrariata doamna.
Prietena noastra o intreba cat se poate de serios: “Doamna, sunteti cetatean roman sau italian”
“Roman”, raspunde cu o oarecare indoiala doamna respectiva si cu o evidenta dezamagire ca a fost “prinsa”

ÄTUNCI DATI-MI BULETINUL, DOAMNA ! i-a inchis gura prietena mea bancher, care apropo, castiga suficient de bine si este suficient de educata incat sa nu trebuiasca sa se laude cu calatoria intr-o tara straina.

MyHardware, – un vis facut cadou

raducrisan — Wed, 11 Aug 2010 05:57:48 +0000

Stiu ca suna a miorlaiala titlul asta, insa voi incepe cat de curand un serial in care voi descrie cu lux de amanunte istoria si declinul MyHardware.ro – din momentul in care am facut firma pana cand a inchis-o fostul meu asociat la 1 an dupa plecarea mea.

Primesc multe emailuri, ma intalnesc cu oameni, ma suna prieteni si fosti parteneri – unii care au inteles, altii care nu inteleg nici pana in ziua de azi. De aceea m-a decis sa inchid topicurile infinite cu pareristi de ep forumuri si sa povestesc intregul fir al actiunii.
Asta pentru ca oamenii trebuie sa stie, oamenii trebuie sa fie informati, oamenii trebuie sa inteleaga ce si cum. Imi pun gandurile in ordine si imi voi dedica timp pentru a povesti fara a omite nici macar un amanunt.

Cateva date ca sa avem de la ce pleca:

Data inregistrarii firmei : 31.august.2006
Asociat initial: Radu CRISAN 100%

ianuarie 2007: intrarea celui de-al doilea asociat: Petru Butnicu.
Structura in Ianuarie 2007: actionariat Radu CRISAN 51%, Petru Butnicu 49%
Structura in Martie 2007: actionariat: Radu CRISAN 47,5 %, Petru Butnicu 47,5%, Adrian CRISMARU 5%

Revin …