Radu CRISAN, MyHardSelf

Si am fost si in concediu. Ideea Ralucai de a face un roadtrip prin tara s-a dovedit una excelenta. Am pornit vinerea trecuta din Iasi (cam pe la ora 12:00 am) cu gandul de a face prima oprire in tara morosenilor. Inutil sa mai spun cat de frumoasa este Bucovina,  mergand dinspre Campulung spre Bistrita, cat de buna e soseaua (proaspat reparata) si ce frumoasa e Moldova de Nord. Am mers paralel cu raul Bistrita si, trecand muntii prin fosta vama imperiala spre pasul Tihuta, ne-a plouat torential insa chiar si asa drumul a fost mirific. Ne-am oprit sa mancam la Hotelul  ”Castel Dracula” – un loc pe care l-am vizitat de fiecare data cand am fost in zona si care nu m-a dezamagit niciodata. Se mananca super-bine, servirea este excelenta iar personalul localului te imbie sa incerci o “vizita” in cripta contelui sau sa mergi cu telescaunul pana pe muntele vecin. Cum ploua si noi voiam sa ajungem mai repede in Maramures am plecat cu promisiunea de a reveni curand – ca orice turist entuziasmat si multumit de servicii. Si a plouat pana la Bistrita iar pe masura ce paraseam muntii bucovineni, peisajul satelor de deal plouate devenea tot mai depresiv. Oricum, ca o idee generala a acestei calatorii, am constatat ca toata Romania arata cam la fel in zona rurala si probabil ca mai trec vreo 20 de ani pana la o schimbare in acest sens. Destinatia noastra era Ieud unde auzisem ca picam tocmai bine de Sf. Maria. Am urcat asadar de la Bistrita, in sus pe Iza cautand Maramuresul atat de laudat.

Seara am ajuns in Ieud, am cautat pe la toate casele pe care scria “pensiune” desi, in mod normal nu as fi stat acolo nici cum dar, fiind tarziu, … am tot cautat. Un domn ne-a avertizat ca nu vom gasi nimic deoarece in zona respectiva vin ministri, inalti preoti, politicieni si stau la pensiunile respective. In fine, ne-am resemnat si impacat cu gandul ca poate saracia nu e chiar atat de lucie incat vreun ministru sau inalt preot sa stea in niste case cu sindrila cazuta si buruieni cu iz de savana in curte. Erau, cred, ocupate si cam atat. Am tras in Bogdan-Voda la un asa-zis “doctorul”. De fapt omul era un tehnician dentar, probabil beat tot timpul (noi asa l-am gasit si asa l-am lasat) si, fiind singura optiune, din disperarea noptii si oboselii, am tras la el. Nu ne-a cerut mult, 30 lei pe noapte / persoana. Ok, dar cand “doamna” ne-a aratat camerele cu paturile nefacute de pe care a tras lenjeriile in care probabil dormisera anteriorii turisti, sincer, eu m-am cam desumflat. Afara, la o masa din fier cu picioare inegale pe care tronau vreo 10 borcane goale pe care gazda le pusese cu scopul “murarii de castraveti”, mai era o doamna, tot din Iasi, profund dezamagita, ca si noi de altfel, dar care ne tot imbarbata cu ideea ca maramuresul nu e asa, oameni promitori chiar exista si astia sunt mai “deosebiti”. La un moment dat, chiar venise cu ideea sa plecam imediat intr-o localitate invecinata unde cunostea ea pe cineva insa, sincer, eram obositi, eu cu Florin desfacusem deja o bere si … am lasat-o asa. Faza amuzanta este ca noi mancasem, dar doamna intrebase de ceva mancare si i-au adus niste rosii jumatate verzi si un castronel din ala de 4 lei din metal plin cu un fel de chestie verde numita salata de vinete. Florin (cumnatul meu, n.a.) chiar a insistat cu slanina si horinca. Asta chiar a pus capac. Domnul “doctor-tehnician” a adus o chestie cu iz alcoolic (probabil vodca) si o punga cu … sapun. Sapun, ca aia sigur nu era slanina de Maramures. Dupa care a inceput sa ne povesteasca despre cum a facut el cursul de “administrator de pensiune” si cum “turistul vine la pensiune sa se descarce” si el ofera “socializare”. In fine, am terminat berea si am urcat in camerele desemnate. Am dormit cu Raluca pe o singura parte a patului, pe o patura pe care am pus-o peste asternuturile vizibil infecte.

Dar probabil ca domna din Iasi avea dreptate, nimerisem noi tare rau in prima noastra seara maramureseana, asadar, a doua zi am luat-o inspre nordul zonei sa vizitam Barsana si Sapanta, doua zone superbe care ne-au mai atenuat terifianta prima experienta. In continuare cateva poze relevante din locatiile amintite. Pe parcursul ulterioarelor articole voi descrie tot concediul nostru intins in Maramures, Muntii Apuseni si tara Motilor, Ardeal, Sovata si … inapoi acasa.

Voi continua povestea concediului nostru in “tara mama” in zilele ce urmeaza. Pana atunci nu uitati ca …

” A picture is worth 1000 words” – Napoleon Bonaparte (1769 – 1821), unul dintre cei mai imporanti oameni politici si militari francezi, revolutionar al sistemului economic, judiciar si politic.

Iti multumesc ca imi citesti articolele si iti recomand deasemeni Plangaciosii din Vanzari si Vand/Inchiriez Zambete