Radu CRISAN, MyHardSelf

M-au sunat cativa prieteni astazi (inclusiv Godfather Sorin) sa ma compatimeasca. Deci nu, nu oameni buni, nu ma compatimiti din 2 motive: 1) E super important ca mi-am facut 1/2 din concediu in Maramures si am avut astfel de experiente – pentru ca altfel mi-as fi tot dorit sa merg, sa fiu acolo, etc) 2) Nu a fost chiar atat de naspa pentru ca suntem tineri, ne-am amuzat pe intamplarile naspa (si avem si ce povesti ) si …

Si am lasat Cavnicul-statiune cu ale lui moteluri verzi ne-primitoare si am urmarit un indicator catre o pensiune. Am iesit din sat, am urcat un pic, ne-am “impiedicat” de cateva vaci si am dat peste o casa frumoasa, cu parcare generoasa in curtea interioara si tapetata cu gazon proaspat. La o masa, o doamna durdulie ne primeste zambind, spunandu-ne ca nu are decat o camera libera. Acum asta nu ar fi fost nici o problema dar Florin insista sa aiba camera lui si atunci doamna ne ofera solutia: “La 20 de km de aici este pensiunea-mama. Acolo poate au camere libere si fac si mancare”. Am sunat imediat. Credeti-ma, a fost ca o “muzica in urechile mele” auzind un glas de morosanca neaosa indemnandu-ne “Da veniti ca numai ce am pus mancarea la foc si va asteptam cu masa pusa !”
Nu mancasem toata ziua, eram rupti de foame si obositi – nu am mai stat o secunda. Ne-am suit in masina si Florin a gonit pana la Ocna-Sugatag catre pensiunea Casa Zan – unde, IN SFARSIT, am descoperit Maramuresul primitor, frumos, calduros si minunat.

Doi oameni minunati, ambii cu peste 40 de ani experienta in domeniul comertului ne-au vorbit despre valorile maramuresene, despre viata lor, despre copii lor si despre tot ce voiam sa auzim. Pensiunea era o casa generoasa cu o bucatarie simpatica in care gateau amandoi cele mai bune bucate traditionale. Domnul Zan a stat cu noi pana tarziu si a spus bancuri, am ras si am ascultat … ce altceva decat hitul maramuresean “pusca si cureaua lata”.

Am intalnit aici o familie tare haioasa din Braila. Un cuplu format dintr-o doamna finantista (angajata ANAF) si un domn cadru medical – care parca erau mai tineri decat noi, atat de veseli erau si de placuti. Desi, lejer le-am fi putut fi copii, am petrecut pana mai tarziu cu gazda si cu ei facandu-ne sa ne simtim … ca in Bucovina . A fost cea mai frumoasa seara de pana atunci si tare rau ne-a parut cand am plecat. Pai normal, dupa horinca lui Nea Stefan si ciorba de afumatura … Florin era destul de intim cu noul prieten brailean iar discutiile erau … wooohhh.

Am plecat a doua zi … si am ramas atat de placuti impresionati de familia Zan de la Ocna Sugatag incat s-a sters cu buretele toata experienta noastra neplacuta anterioara si pornit in “cucerirea” Apusenilor cu acelasi gand al frumusetilor romanesti care, din pacate, exista doar presarate printre neajunsurile unui turism ciudat.

Maine voi povesti despre apuseni, despre Parcul National Apuseni, aventurile noastre la Albac, si excursiile pe care le-am facut.

Pana atunci nu uitati ca …

“Orice este o ratiune de a fi” – Mihai Eminescu (1850 – 1889) poet si jurnalist roman, cel mai reprezentativ poet al curentului romantist in poezia romaneasca.

Iti multumesc ca imi citesti articolele si iti recomand deasemeni : Partea I si Partea II