Radu CRISAN, MyHardSelf

Asta e una dintre cele mai amuzante faze pe care le-am auzit anul asta. Tineti minte, povesteam aici despre prima noastra zi din excursie si popasul la Castelul Dracula de la Pasul Tihuta. Ei bine, va spuneam ca e o locatie foarte faina si apreciata dar in care nu am zabovit prea mult niciodata, mereu fiind in trecere. Dupa cum spuneam, nu am avut timp sa coboram pentru o vizita in cripta contelui insa, povestindu-i despre concediul nostru lui Radu Parau (dirigintele nostru de santier) imi spune despre vizita sa la Castelul Dracula.

In urma cu ceva timp, Radu impreuna cu niste prieteni s-a alaturat unui grup mai mare care se pregatea sa viziteze “cavoul lui Dracula”. Toate bune si frumoase, vine un ghid care le deschide o usa micuta si urmeaza o coborare intr-un subsol printr-un mic culoar in forma de serpentina, tapetat cu piatra invechita, panze de paianjen .. tot tacamul. Desigur, culoarul era foarte stramt astfel incat doar o singura persoana putea incapea fiindu-i imposibil sa nu se atinga de pereti – si astfel grupul mergea incet in sir indian. In fata grupului era doar ghidul cu o lumanare/faclie aprinsa – singura sursa de lumina. Ajunsi intr-o camera, ghidul le prezinta diverse armuri si sabii medievale, un costum, in fine, toate la lumina aceea de flacara care palpaie facand umbre ciudate si inspaimantatoare pe peretii vinetii. In mijlocul camerei se afla un sicriu super autentic, sculptat si incondeiat asa cum se cade unui nobil precum contele nostru (ma rog, a lui Stocker) sicriu care aparent pare batut in cuie.
La un moment dat, plapanda flacara se stinge si grupul ramane in intuneric total cu o singura lumina super difuza care vine de la sistemul de alarma. Sicriul se deschide printr-un sunet specific si puternic si o aratare cu o mantie se ridica si … dispare. Oamenii ingroziti incep sa se agite si sa tipe cand simt cum printre ei fosneste si alearga mantia umblatoare.

Isterie generala, copii incep sa urle, sa planga, femei, barbati scot tot felul de sunete – panicati de intuneric, de povestea ghidului si de… ceea ce se intampla.

Unul dintre prietenii lui Radu, speriat dar mai degraba purtat de instinctul de a-si apara copilul care urla ca din gura de sarpe, simte creatura pe langa el, o prinde si …………….ii da o bucataaaa … ca din “fundul curtii”, lasand-o lata.
Vazand toate astea, ghidul aprinde lumina, toata lumea inmarmureste se face un cerc in jurul mantiei de pe jos. Incet, incepe sa se ridice un baiat cam de 12 ani care isi pipaie ingrijorat un ochi si jumatate din maxilar – ambele umflate si rosii.

Inutil si-a mai cerut respectivul scuze, inutil a dat vina pe panica, pe faptul ca avea un copil speriat … . Directorul hotelului a coborat, a vrut sa cheme politia spunand ” Domnule, dar chiar asa, lovesti personalul hotelului? Unde traim, in jungla? Bine, te-ai speriat, dar sincer, te-am avertizat – daca esti slab de inger, nu merge. Noi facem asta pentru agrement, dar nu era clar ca era o farsa? Il tinem noi pe Dracula aici si il platim la zi sa sperie clienti? Ce naiba?”
Pana la urma, cu toate scuzele si rusinea, omul nostru a promis sa nu mai calce niciodata la Castelul Dracula – nu de alta, dar sigur parintii baiatului angajat sa faca teatrul cu sicriul ar avea ceva sa-i transmita dupa acest incindet.

Daca v-am facut cat de cat sa zambiti sau sa radeti … ma bucur nespus. Revin curand cu alte aventuri din excursia noastra. Apropo, v-ati distrat in concediu?